Ce încerca să rezolve Pimsleur

Paul Pimsleur a fost lingvist și cercetător, iar la mijlocul secolului XX a studiat predarea limbilor străine, aptitudinea lingvistică, pronunția și memoria.

Una dintre problemele asupra cărora s-a concentrat le este familiară și celor care învață limbi străine astăzi: recunoașterea cuvintelor și expresiilor este mult mai ușoară decât folosirea lor atunci când ai cu adevărat nevoie de ele.

O lecție audio bazată pe ascultare și repetare ar putea duce ușor la o învățare pasivă. De aceea, lecțiile lui Pimsleur cereau un efort în plus. Cursanților li se cerea în mod repetat să formuleze un răspuns înainte de a-l auzi pe cel corect.

O secvență tipică ar putea suna cam așa:

Întreab-o pe femeie dacă vorbește engleză.

Cursantul are câteva secunde pentru a răspunde.

Abia apoi înregistrarea oferă răspunsul.

Această decizie aparent minoră de structurare a lecției este, probabil, una dintre cele mai interesante componente ale metodei.

1. Te pune să-ți amintești cuvintele și expresiile, nu doar să le auzi

Pimsleur a numit acest lucru Principiul anticipării.

Denumirea este specifică metodei, dar procesul de învățare din spatele ei are o susținere mult mai largă în cercetare.

Când încerci să-ți amintești un cuvânt sau o expresie înainte de a vedea sau de a auzi răspunsul, exersezi reamintirea activă.

Compară două activități:

Ascultă și repetă:

„Aș vrea o cafea.”
„Aș vrea o cafea.”

și:

Amintește-ți și răspunde:

„Cum ai spune: Aș vrea o cafea?”
pauză
„Aș vrea o cafea.”

În ambele cazuri vorbești, dar al doilea exercițiu îți cere mai mult. Trebuie să cauți în memorie și să construiești răspunsul pe cont propriu.

Această diferență contează.

Eficiența exercițiilor de reamintire activă este bine documentată în cercetările despre învățare, inclusiv despre învățarea vocabularului. Încercând să formulezi un răspuns din memorie, poți ajunge să-ți amintești mai ușor acea informație ulterior decât dacă doar o revezi sau o repeți.

Acest tip de exercițiu seamănă și cu un aspect important al conversațiilor reale: nimeni nu-ți oferă propoziția înainte de a-ți cere să o spui.

Desigur, să răspunzi unei înregistrări este mult mai simplu decât să porți o conversație spontană. Dar astfel exersarea face un pas de la simpla recunoaștere spre exprimare.

2. Revine la cuvinte și expresii după un timp

O altă idee importantă a metodei Pimsleur este Reamintirea la intervale progresiv mai mari.

În loc să repete o expresie nouă de multe ori la rând, lecțiile revin la ea după anumite intervale. Materialul întâlnit anterior reapare mai târziu, iar cursantul trebuie să și-l amintească din nou.

Principiul general din spatele acestei abordări este bine susținut: exersarea la intervale tinde să asigure o mai bună păstrare a informațiilor pe termen lung decât gruparea acelorași repetări într-o singură sesiune.

Pimsleur scria despre această problemă cu zeci de ani înainte ca aplicațiile moderne cu fișe de memorare și sistemele digitale de repetiție spațiată să devină obișnuite.

Există însă o precizare importantă.

Este ușor să transformi ideea exersării la intervale într-o afirmație mult mai categorică: că există un moment precis, chiar înainte ca o informație să dispară din memorie, și că un algoritm ideal îl poate identifica întotdeauna.

Memoria umană nu este atât de previzibilă.

Cercetările susțin exersarea la intervale, dar avem mult mai puține motive să credem că un anumit program cu intervale tot mai mari este optim pentru toată lumea, în orice situație. Programul potrivit poate varia în funcție de material, de cursant, de intervalele dintre sesiuni și de obiectivele de învățare.

Lecția utilă pe care o putem desprinde din metoda Pimsleur este, așadar, mai simplă:

nu te limita la a repeta ceva de cinci ori acum — încearcă să-ți amintești acel lucru din nou mai târziu.

3. Îți oferă timp să exersezi efectiv ascultarea și vorbirea

Mulți cursanți se confruntă cu un dezechilibru izbitor.

Pot să înțeleagă propoziții scrise, să rezolve exerciții de gramatică și să recunoască mii de cuvinte — și totuși să le fie greu să urmărească vorbirea sau să-și amintească expresii simple suficient de repede într-o conversație.

Nu este surprinzător. Să citești despre o limbă și să te exprimi oral în acea limbă sunt abilități înrudite, dar nu identice.

Pimsleur pune ascultarea și exprimarea orală în centrul experienței de învățare. Auzi în mod repetat pronunția, ritmul și felul în care cuvintele se leagă în vorbire, iar lecțiile îți cer să răspunzi cu voce tare.

Acest lucru poate fi util dacă ascultarea și vorbirea sunt exact abilitățile pe care ai nevoie să le îmbunătățești.

Este și unul dintre motivele pentru care metoda poate părea diferită de cursurile axate în primul rând pe exerciții scrise.

Dar asta nu justifică o afirmație generală potrivit căreia învățarea limbilor ar trebui să înceapă cu materiale audio.

Lectura este extrem de utilă pentru adulții care învață limbi străine. Textul scris îți permite să analizezi mai ușor formele necunoscute și să lucrezi cu un vocabular mult mai vast, iar citirea este, în sine, o abilitate importantă.

Produsele Pimsleur actuale includ și activități de citire, precum și alte exerciții suplimentare, dar nucleul distinctiv al metodei rămâne reprezentat de lecțiile audio.

Principiul mai general nu este „evită textul”.

Ci:

dacă vrei să înțelegi mai bine limba vorbită și să te exprimi mai bine oral, ai grijă să exersezi efectiv aceste abilități.

4. Limitează ceea ce înveți și reia frecvent materialul

Pimsleur nu încearcă să le prezinte începătorilor de la bun început un volum uriaș de vocabular.

În schimb, lecțiile sale lucrează cu un set relativ restrâns de cuvinte, expresii și structuri folosite în conversație, pe care le reiau frecvent.

Asta presupune un compromis evident.

Vocabularul tău se dezvoltă mai lent decât s-ar putea dezvolta prin lectură extensivă sau prin alte activități bogate în conținut. Pe de altă parte, cuvintele și expresiile introduse sunt exersate intens.

Pentru un începător, o astfel de structură poate avea sens.

Primul obiectiv nu trebuie neapărat să fie cunoașterea a mii de cuvinte. Dacă îți poți aminti rapid un număr mai mic de expresii utile, poți începe mult mai devreme să comunici la un nivel de bază.

Frecvența contează aici, dar utilitatea nu poate fi redusă la o listă universală cu „cele mai importante 500 de cuvinte”.

Un călător, un student, un dezvoltator software și cineva care învață o limbă ca să vorbească cu familia partenerului de viață vor avea curând nevoie de cuvinte diferite.

Așadar, lecția care poate fi aplicată și în alte contexte nu este pur și simplu învață cele mai frecvente cuvinte.

Ci:

acordă prioritate cuvintelor și expresiilor utile și exersează-le suficient pe cele importante, ca să-ți vină ușor în minte.

5. Predă limba prin expresii și situații concrete

Lecțiile Pimsleur introduc de obicei cuvintele și structurile în dialoguri scurte, nu sub forma unor reguli gramaticale izolate.

Această abordare are încă un efect util: cursanții întâlnesc în mod repetat expresii formate din mai multe cuvinte și tipare de formulare a propozițiilor.

În loc să înveți doar:

a plăcea

poți exersa:

Mi-ar plăcea...

În loc să înveți separat:

a deranja

poți întâlni, la un moment dat:

Te-ar deranja să...?

Acest lucru contează deoarece folosirea fluentă a limbii nu se construiește prin alegerea fiecărui cuvânt de la zero.

Limbile conțin un număr uriaș de asocieri de cuvinte, expresii și tipare de formulare care apar în mod repetat. Învățarea unora dintre acestea ca tipare familiare poate ușura atât înțelegerea, cât și exprimarea.

În metoda Pimsleur, tiparele gramaticale reapar și în exemple diferite. Cursanții pot începe să observe cum funcționează limba chiar înainte de a primi o explicație gramaticală formală.

Acest lucru este util.

Dar de aici nu rezultă afirmația mai categorică, asociată uneori acestei idei: că adulții ar trebui să asimileze gramatica în mod natural și, prin urmare, să evite predarea explicită a gramaticii.

Uneori, o explicație scurtă poate clarifica în două minute ceea ce, altfel, ar necesita multe exemple pentru a fi dedus.

Adulții care învață o limbă nu trebuie să aleagă între recunoașterea tiparelor și explicații. Le pot folosi pe ambele.

Funcționează Pimsleur pentru că imită felul în care învață copiii?

Aceasta este una dintre explicațiile mai puțin convingătoare asociate metodei.

Copiii își învață, într-adevăr, prima limbă în mare parte prin ascultare, interacțiune, expunere repetată și comunicare care are sens pentru ei. Aceste observații sunt valoroase.

Dar un adult care folosește un curs audio nu reproduce procesul de dobândire a limbii din copilărie.

De-a lungul mai multor ani, copiii au parte de mii de ore de interacțiune strâns legată de context. Adulții au, de obicei, mult mai puțină expunere la limbă, dar au avantaje pe care copiii nu le au: pot să citească, să folosească dicționare, să înțeleagă explicații, să exerseze în mod intenționat reamintirea, să compare tipare gramaticale și să-și organizeze singuri învățarea.

Nu prea există motive să renunțe la aceste avantaje.

Punctele forte ale metodei Pimsleur nu depind de încercarea de a învăța ca și cum ai fi din nou copil. Reamintirea activă, exersarea la intervale, exercițiile de ascultare, repetarea și expresiile utile au valoare în sine.

Ce nu rezolvă metoda Pimsleur

Aici devine importantă distincția dintre o metodă utilă și un sistem complet de învățare a unei limbi.

Un curs audio le poate oferi începătorilor exerciții structurate de vorbire și ascultare, dar pentru a stăpâni o limbă, în timp vei avea nevoie de mult mai mult.

Bogăția vocabularului

Un curs cu un conținut strict delimitat nu te poate expune la vocabularul întâlnit la serviciu, în hobby-uri, cărți, știri, divertisment, educație și viața de zi cu zi.

La un moment dat, cursanții au nevoie de expunere la o varietate mult mai mare de conținut în limba respectivă.

Conversația în situații reale

Să răspunzi în timpul unei lecții audio este un exercițiu util de reamintire activă, dar interacțiunea reală este imprevizibilă.

Cealaltă persoană poate folosi cuvinte sau expresii necunoscute, te poate înțelege greșit, te poate întrerupe, poate schimba subiectul sau îți poate pune o întrebare neașteptată.

Conversația implică, așadar, și abilități pe care întrebările și instrucțiunile prestabilite nu le pot reproduce pe deplin.

Citire și scriere

Dacă aceste abilități contează pentru obiectivele tale, trebuie exersate separat.

Ascultarea nu dezvoltă automat abilități solide de citire, iar exercițiile de vorbire, singure, nu te vor învăța să scrii eficient.

Un limbaj mai complex

Începătorii beneficiază de materiale atent delimitate. Cursanții de nivel intermediar și avansat au tot mai mult nevoie de conținut mai bogat, un vocabular mai vast, distincții subtile, registre variate și fragmente mai lungi de limbă folosită în contexte autentice.

Niciun curs cu conținut prestabilit pentru începători nu poate oferi toate acestea.

Cui i-ar putea fi deosebit de utilă metoda Pimsleur?

Pimsleur este o alegere potrivită mai ales atunci când punctele sale forte corespund obiectivului imediat al cursantului.

Poate fi deosebit de utilă pentru:

  • începători care vor o introducere orală într-o limbă;
  • cursanți ale căror abilități de citire sunt mai dezvoltate decât cele de ascultare sau vorbire;
  • persoane cărora le este utilă o rutină foarte bine structurată;
  • călători care vor să folosească cu lejeritate expresii de bază în conversații;
  • cursanți care înțeleg multe cuvinte, dar au nevoie să exerseze mai mult reamintirea și folosirea lor cu voce tare.

Asta nu înseamnă că acea persoană are un „stil de învățare auditiv”. Există puține dovezi care să susțină adaptarea predării la stiluri de învățare fixe, de tip vizual, auditiv sau kinestezic.

Înseamnă pur și simplu că ascultarea și vorbirea sunt abilități, iar mai multă exersare țintită este utilă atunci când acestea sunt abilitățile pe care vrei să le îmbunătățești.

Cum aplici principiile utile dincolo de un singur curs

Una dintre limitele oricărui curs cu conținut prestabilit este că altcineva alege pentru tine cuvintele și expresiile pe care le înveți.

În timp, vocabularul și expresiile cele mai utile ajung să depindă de nevoile tale personale.

Le întâlnești în articolele pe care le citești, în videoclipurile pe care le urmărești, în conversațiile pe care le porți, la serviciu, în timpul studiilor și în subiectele care te interesează.

Principiile utile din spatele metodei Pimsleur pot fi aplicate și după încheierea unui curs Pimsleur:

descoperă cuvinte și expresii utile → încearcă să ți le amintești → ascultă-le din nou → revino la ele mai târziu → folosește-le în situații noi

Aici pot interveni și instrumente precum Vocafy, pentru a completa cursurile structurate. Cuvintele și expresiile găsite în conținutul pe care îl folosești pot fi salvate împreună cu contextul lor, ascultate în format audio, revăzute mai târziu și integrate în exerciții de pronunție sau conversație.

Scopul nu este să reproduci metoda Pimsleur.

Ci să aplici unele dintre aceleași principii utile de învățare unui repertoriu de cuvinte și expresii mult mai larg și mai apropiat de nevoile tale.

Ce face bine metoda Pimsleur

Pimsleur nu trebuie să fie o metodă completă, validată științific, ca să putem învăța ceva din ea.

Mai multe dintre alegerile făcute la conceperea metodei și-au păstrat valoarea în timp:

  • cursanții trebuie să-și amintească răspunsurile, nu doar să asculte;
  • materialul important reapare după anumite intervale;
  • ascultarea și vorbirea sunt exersate în mod intenționat;
  • începătorii lucrează cu o cantitate de material pe care o pot gestiona;
  • cuvintele apar în expresii utile și tipare conversaționale.

Alte afirmații merită mai multă prudență. Nu există un program de repetare specific metodei Pimsleur dovedit ca fiind cel mai bun, învățarea prin audio nu este, prin natura ei, superioară lecturii, adulții nu trebuie să imite copiii, iar un curs audio structurat nu poate acoperi tot ce este necesar pentru a stăpâni o limbă într-o gamă largă de situații.

Poate că lecția cea mai utilă este mai simplă.

Învățarea eficientă a unei limbi nu îți oferă doar informații. Te pune, în mod repetat, să ți le amintești atunci când ai nevoie de ele.

Acest principiu se aplică mult dincolo de metoda Pimsleur.